Legenda lui DRACO
Prefata
„Legenda lui Draco” este o serie de povesti scurte care urmareste personajul fictional al lui Draco, o fiinta atotputernica ce, confruntata cu sfarsitul existentei, decide sa creeze un set de ceasuri mistice pentru a ajuta omenirea sa-si gaseasca libertatea intr-o societate moderna care o inlantuie.
Povestile nu sunt doar mituri magice despre ceasuri sau creaturi fantastice. Ele vorbesc despre valorile noastre si despre cum sa traim cu sens, in contrast cu o lume din ce in ce mai definita de materialism. Folosind mitologia universala a fiintelor supranaturale, ne-am dorit sa cream o legatura intre toate culturile, fara granite. Aceasta poveste transcende nationalitatile si este un manifest pentru toti oamenii de pe planeta.
Speram ca Draco sa ajunga la inimile unui public larg, vorbind despre felul nostru de a intelege viata si despre o fericire mai inalta.
Introducere
Primul care i-a spus Draco a fost un batran dac intelept. In legendele altor culturi, creaturi ca el au fost numite „zmei” sau „dragoni” cu puteri de neinteles. De fapt, el era mai vechi decat timpul insusi.
In povestile din popoarele lumii, exista doar fragmente din adevar — multe descriu fiinte care rapesc femei, care controleaza focul sau comorile, dar nimic nu a surprins esenta lui Draco. Adevarul se ascunde adanc, in colturile intunecate ale muritorilor, dar povestea lui Draco nu incepe cu omenirea.
Draco s-a nascut inainte ca timpul sa fie perceput in linie dreapta — inainte ca timpul sa fie timp. El traia toate momentele simultan: trecutul, prezentul si viitorul coexistau mereu. De la inceputul existentei, Zmeul putea vedea unde a fost fiecare stea si unde va ajunge.
Dar cu timpul, ceva s-a schimbat. Odata ce oamenii au aparut, Draco a devenit fascinat de felul in care acestia percepeau timpul: ca o succesiune de momente, ireversibile. Oamenii traiau clipa de clipa, fara sa stie ce va urma, iar aceasta incertitudine l-a captivat pe Draco.
Peste secole, Draco si-a pierdut puterea de a vedea totul simultan. Odata atotputernic, el a fost atras de simpla existenta umana, pierzandu-si treptat fortele. Fara capacitatea de a controla timpul, Draco a devenit muritor.
Temandu-se de sfarsitul tuturor lucrurilor, Draco a facut un sacrificiu suprem: si-a investit toata forta vitala in insasi esenta timpului, pentru a mentine existenta universului. Desi a reusit sa restaureze timpul, stia ca acesta era doar un ragaz temporar. In cele din urma, s-a retras intr-o pestera adanca din Muntii Carpati, unde Dacii l-au venerat si ingrijit pana cand generatiile i-au uitat prezenta.
Capitolul I – Awakening sau Trezirea
Draco, acum intrupat ca om, s-a trezit dupa secole de hibernare sub un munte de comori. Corpul sau, candva invelit in solzi duri si aripi de foc, era acum simplu, dar el inca poseda o viata mult mai lunga decat orice om. A plecat din pestera si a inceput sa umble printre oameni, cautand raspunsuri despre cum timpul a continuat sa curga, desi sacrificiul sau ar fi trebuit sa ofere doar cateva secole de existenta.
Lumea se schimbase. Oamenii nu mai erau liberi sa-si traiasca viata in armonie cu natura. Acum erau prinsi in capcana rutinei, fricii si lacomiei, departe de simplitatea pe care Draco o admirase. In calatoria sa, a descoperit ca acele momente rare si profunde de iubire, bucurie si liniste interioara alimentau, de fapt, existenta universului.
Draco a realizat ca oamenii, prin trairea acestor momente semnificative, pastrau tesatura timpului intacta.
Din pacate, tot mai multi oameni cadeau prada stresului si nefericirii, ceea ce ameninta sa scurteze timpul. Asa ca Draco s-a gandit sa creeze ceva care sa le reaminteasca oamenilor despre importanta trairii cu sens: un obiect, un ceas, care sa serveasca nu doar ca un instrument de masurare a timpului, ci si ca un ghid subtil care sa le aminteasca purtatorilor sa traiasca cu scop.
Draco a inceput sa conceapa ceasuri mistice, infuzate cu forta sa si cu iubirea descoperita in momentele speciale ale vietii. Fiecare ceas era un simbol al libertatii interioare, un memento ca timpul este un dar pretios. Fiecare detaliu era lucrat cu grija, folosind materiale rare si tehnici ancestrale, asigurandu-se ca fiecare ceas nu doar ca masura timpul, ci si imbogatea experienta de viata a posesorului.
Aceste ceasuri nu doar ca indicau orele, ci si ghidau utilizatorii sa isi prioritizeze momentele importante, sa-si aprecieze timpul si sa imbratiseze bucuriile simple ale vietii. Draco stia ca, prin aceste ceasuri, oamenii ar putea regasi conexiunea cu timpul si ar putea invata sa traiasca in prezent, pastrand fericirea si sanatatea mentala.
In cautarea sa de a reconecta oamenii cu timpul si cu ei insisi, Draco a descoperit nu doar un mod de a restabili echilibrul in lume, ci si o modalitate de a se regasi pe sine, transformandu-se din nou dintr-o entitate atotputernica intr-un ghid plin de intelepciune pentru umanitate.